marți, 17 noiembrie 2009

Ar fi fascinant sa ma convingi
ca din privirile tale nu curge lumea si universul;
ar fi placut sa ma odihnesc neauzita,
neinchipuita,in soaptele tale;
ar fi minunat sa-ti crestez uitarea,
sa nu ma pierd dincolo de ea.

Pentru ca ai stat,stai si vei sta miez in gandul meu!

am sa ma dezbrac de tine rupand vise
am sa ma dezic de tine inghitind cuvinte...
doar promite-mi

ca nu ai sa pleci vreodata fara mine...
(mai tii minte?)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu